".. cazinoul din centru, Știu că sună nebunesc..." 

Îmi mut privirea prin cafenea, mă uitam la ceilalți oameni cum râdeau și aveau discuții banale cu prieteni lor, oare o să avem așa ceva vreodată? Să stăm doar si să pierdem timpul vorbind despre nimicuri Sau o sa fugim de polițe tot restul vieții cu bani murdari în mână? 

"...și unde sunt "balene"..."

"Suntem și noi" continua Damien rânjind in timp ce a schițat în aer gestul clasic pentru bani. "Ușor ca bună ziua, trebuie doar să-i provocam să-și joace tot cașcavalul"

"Dacă ne jucăm bine cărțile putem pleca acasă cu un sac de jetoane"

"Știi deja că joc bine, pot avea și sute de paznici și camere de supraveghere, o să-i prostesc chiar în fața ochilor, când o să termin o să le trebuiască o programare la oftalmolog" râse Damien, ca întotdeauna, încrezut în victoriile sale.

"Mă gândeam să jucăm la mai multe capete, am un plan, e complicat, dar e genial," spuse Casian cu entuziasm. Ochii săi sclipeau de inteligență și nerăbdare să-și explice ideile.

Încercam să mă concentrez, dar ochii îmi fugeau mereu spre afișul nou de pe perete. O fată tânără, cu ochi mari și triști, mă privea din fotografie. "Uite încă una," am murmurat fără să vreau.

Damien era ocupat cu înmuierea fursecul în cafea, aparent nepăsător de tot ce se întâmpla în jurul lui. Casian pe de altă parte, puse iute ochi pe mine, fie nu-i trecuse supărarea fie îmi observă lipsa de interes. Tensiunea era deja palpabilă între noi doi, și vorbele mele par să fi fost scânteia care a aprins fitilul.

"Ascultă, mezinule! " Strigă încordat și se aplecă peste masă nervos.

Ridic o sprânceană, nu-l mai auzisem înainte să mi-se adreseze așa. 

Deci am trecut la alt nivel de nervi?

Mă amuza. Mi-am ridicat privirea să-l înfrunt, încurajându-l să-mi spună în față ce gândește, Damien se uita la noi dar încă nu interveni.

"Dacă nu suntem atât de interesanți pentru tine cum sunt afișele alea, de ce nu pleci să-ți iei unul?!" izbucni el, privirea lui ațintită asupra mea.

"Nu-ți face griji, Cain. Sunt sigur că planul tău e perfect, ca de obicei. Poate că o singură secundă de neatenție din partea mea nu o să dărâme tot imperiul tău de scheme. Sau... asta e teama ta? Fiindcă poate nu te simți important când nu primești toată atenția?"

I-am răspuns tăios, iar porecla pusă intenționat ia pus capac, dărâmă tot de pe masă exasperat, venele i-se umflară pe gât în timp ce vorbea.

"Tu chiar ți-o cauți?! Ce-i în capul tău? Mai întîi mașina acum asta..."

"Deci asta era, tu de fapt nu poți trece peste că încă mai aștepți niște scuze pentru prețioasa ta, nu-i așa?!"

"Daca țineai măcar puțin la noi nu făceai prostia aia, ce naiba!"

"Casian!" Strigă Damien înecându-se cu cafeaua.

"Nu regret că am incercat sa va aduc cu picioarele pe pământ, înainte să vă luați tinichelele alea pe roți nu erați așa învrăjbiți"

Casian pufni într-un rânjet amar.

"Pff, zici asta pentru că nu ai reușit să iei permisul, și acum te răzbuni din invidie"

"Ce?"

"Daa! Crezi că nu m-am prins?" 

"Băieți!"

"Nu, Lasă-l sa continue, Serios Cain?"

"Da serios! N-am ce sa continui, să-ți fie clar, daca nu-ți îndrepți comportamentul ăsta ipocrit, o sa fii pe cont propriu!"

Dădu sentința, am rămas cu gura deschisă, mă uitam în ochii lui văzând doar răceală, apoi m-am întors la Damien, el se uita la mine cu dezamăgire.

Ușurința cu care Casian vorbea despre separare mi-a lăsat un gol in stomac.

De aia îl porecleam "Cain" era rece când venea vorba de familie, iar acum aprobă că e porecla potrivită, e in stare sa mă arunce în stradă daca nu mă conformez așteptărilor lui.

Casian mă cunoștea foarte bine, știa ce cuvinte să folosească pentru a mă lovi cu ele, era conștient că fără ei nu eram în stare să supraviețuiesc în niciun fel, iar el pe de altă parte, daca era în locul meu nu-și făcea griji niciodată pentru asta, datorită încrederii nemărturisită a propriei inteligențe, se considera mai presus și nu suporta când îi atrăgeam atenția că nu e rege.

Iar acuzația de ipocrizie, se referă că eu spun despre mine că sunt introvertit, dar în momente de tensiune sau când am un punct de vedere puternic, îmi exprim deschis opiniile fără reținere, Casian ar putea percepe selectivitatea asta ca pe o formă de falsitate să creadă că folosesc eticheta asta doar când îmi convine, ca o scuză pentru a evita interacțiunile sociale, dar renunț la ea când vreau să fiu confruntațional.

După un interval de tăcere apăsătoare, în care doar intensitatea privirilor noastre încleștate vorbea, Damian a decis să spargă atmosfera tensionată ce se țesuse între noi.

"Cas, nu crezi că ești puțin... Crud? doar știi că îi place să ne tachineze.." 

"Tachineze?! Auzi la el!"

"A întrecut măsura, da, așa i, dar..." Damien privi neajutorat de la mine la Casian simțindu-se prins la mijloc.

"Tu chiar încerci să-i iei apărarea in momentul ăsta?!"

"Nu! Incerc sa spun că nu poți să izgonești pe cineva din familie doar pentru o prostie.."

"Nu-i prima oară"

"Îmi ții socoteala?" Râd 

Casian mă săgeata cu privirea și lovește în masă gata să se năpustească spre mine.

"Al o să se revanșeze față de tine!" Strigă Damien prinzându-i mana lui Casian.

"Ba nu" refuz vehement 

Damien îmi aruncă o privire urâtă.

"Și o să-și ceară și scuze.."

"N-ai să auzi"

Răspund rapid continuând să-l privesc pe Casian disprețuitor, imediat după asta, Damien mă calcă pe picior pe sub masă încruntându-se la mine. Privirea lui spunea clar: taci, că nu ajuți deloc sincer nu aveam o problemă să mă iau la bătaie iar cu Casian, dar de data asta m-am abținut.

"Iar tu, niciodată să nu mai încerci să ne fii superior nouă, clar?! Suntem egali! Am plecat la drum împreună, nu începem să ne aruncăm unii pe alți în șanț, sa înțeles?!"

Puse accent pe ultima parte uitându-se în ochi lui Casian, apoi ai mei, mă trecuse un fior, când luase ștafeta de frate mai mare?

"Ok" răspunse Casian nonșalant, aducând brațele încrucișate la piept se trânti pe scaun învins, privind în altă parte.

"Cum am ajuns să fiu eu cel matur și înțelept aici? Serios?"

Nu m-am putut abține să nu zâmbesc în colțul buzelor la remarca sa.