Fata cu părul roșcat stătea lângă el, cu ochii strălucind de curiozitate și admirație. Tăcerea ei era un semn că era pregătită să asculte. Alister își adună gândurile și începu povestea cu vocea ușor gravă, ca și cum ar fi rememorat un film dintr-un alt timp.

„Casian..." Alister își aminti cum acel nume părea să rezume o parte esențială a vieții lui . „Avea întotdeauna un plan pregătit in caz de orice, talentul lui era să vadă dincolo de etapele evidente ale unui jaf. Nu eram începători, dar nu ne mustram pentru asta...ultimul jaf urma să fie mâine la prânz, știu sună o nebunie."

Continuă, vorbind despre entuziasmul lui Damien, fratele său mijlociu. "Pentru el, nu era vorba doar de bani. Îi plăcea adrenalina, să simtă cum sângele îi pompează cu putere atunci când situația scăpa de sub control, să-ți treacă moartea pe lângă ureche e un sentiment pe care nimeni nu-l poate explica sau înțelege"

Alister își întoarse privirea spre fată frământând între degete un crucifix, acestea îl rugă din priviri sa se adauge in poveste. 

„Eu? Eu eram...bun la diversiune, am deprins arta iluziilor in zilele mele negre. Când te gândești cat de real poate prea un vis și ce vezi cu adevărat în fața ochilor e doar o închipuire a imaginației...evident iluziile merg mai bine cand victima e dezorientată, fumul și oglinzile sunt demodate, nu?" 

Fata zâmbi. 

"Casian ma învățat cum sa intru în mintea lor pentru a obține ce vreau, mentalismul e un joc calm și strategic, daca nu îți poți controla propriile gânduri și emoții nu te poți aștepta să îi joci pe alți pe degete." In timp ce se rota un fir de iarba după deget, un zâmbet în colțul buzelor îi conturau un rid pe chipul blând, ochii negri adânciți în amintiri se ridicau înapoi spre fată.

"Am ales special ca jaful sa fie in mijlocul zilei fiindcă ne plăceau provocările, am vrut să arătăm lumii că putem ataca oricând, am vrut într-un fel sa ne facem remarcați. Nu ne-a plăcut nici măcar gândul să fim ascunși ca șobolani, e și furtul o meserie grea. "

Fata cu ochii căprui clătină din cap, își puse bărbia în palme iar coatele pe genunchi absorbind fiecare detaliu. Alister zâmbi trist.

„A fost ziua în care am furat o avere în cel mai scurt timp. Sărbătoream in drum spre casă, Ne-am gândit că viața noastră va fi mai bună, că banii ne vor aduce tot ce ne-am putea dori...tot ce nu am avut în copilărie. Atât de naivi...sa credem că bani o sa înlocuiască personale care ne-au dat viață, Dar..." 

Se opri, privirea pierzându-se din nou în trecut, retrăind acele clipe de haos infernal, acea durere adâncă lăsată în sufletul său nevindecat, încă îl consuma ca o gaura neagră ce creștea insuportabil de încet. 

Pentru un moment, doar vântul se auzi cum șuiera printre pietrele funerare, tânăra strănută aducându-l in prezent. În sfârșit, Alister șopti: „Unele lucruri...pe care nici nu le vezi sunt mai ușor de furat și aproape imposibil de recuperat...ca sănătatea... libertatea...familia, sufletul.."

Fata îi strânse mâna, liniștindu-l în felul ei tăcut. Alister îi luă mâna mică și rece între ale lui, o acoperi cu căldură și o strânse ușor, privind o din nou, ochii i-se umeziseră, zâmbi slab încercând să alunge cumva durerea sfâșietoare din piept. "..Inima."