Întrebă Damien privind nemulțumit peste masă spre alți clienți, băieți de bani gata care nu pierdeau nici-o ocazie sa agațe fetele neînsoțite.

"Am discutat deja planul de viață, adunam cat mai mulți bani și ne mutam în altă țară, una de vis" spuse Casian întinzându-se pe spate cu telefonul in mână. "Unde vreți? Grecia, Turcia, sau pe o insulă de vacanță, nu suna rău."

"Lasă țările, eu trebuie sa adun iar bani să-mi recapăt motorul!" Șuieră Damien săgetându-mă cu privirea în timp ce își aprinse țigara încordat.

Eu nu am spus nimic, priveam totul cu nonșalanță delectându-mă cu mirosul dulceag de arome sofisticate ale cafelei, era încă dimineața când încăperea se umplu de oameni. 

Mă simțeam sufocat deja.

Odată ieșiți din cafenea, am simțit nevoia să inspir adânc, să scap de senzația aia lipicioasă a privirilor străine. M-am oprit brusc, uitându-mă din nou la afișul cu fata dispărută. Chipul ei, imprimat pe hârtie ieftină, părea să mă urmărească.

Fără să mă gândesc prea mult, l-am smuls de pe geamul magazinului, o mișcare rapidă, aproape reflexă. L-am îndesat iute în buzunarul din interiorul paltonului. Damien m-a privit cu o sprânceană ridicată, dar nu a spus nimic. Știa cât pot fi de îndărătnic.

* * * *

Seara ne-am întâlnit în fața cazinoului. Luminile orbitoare ne scăldau fețele, transformând totul într-un spectacol superficial. Planul...la care nu am fost atent, și de aceia nu voi participa prea mult după spusele lui Casian:

Stai pe tușă 

Mă simțeam ca un copil care merge târât după părinți lui la cumpărături știind că nu va căpăta nimic bun.

Damien își aprinse țigara printre buze într-o manieră foarte relaxată.

"Nu participi fiindcă mi-ai făcut capul calendar de dimineață, dar nici nu te las sa te relaxezi acasă. O sa ne ajuți cu datul alarmei în caz că că apare ceva ne faci semn, înțeles?" 

Îmi spune Casian lovindu-mă ușor pe umăr apoi își scoase niște cărți de joc și le ascunse în manșetele cămășii.

"Încercă să nu ieși în evidență prea mult, Al, o sa terminăm rapid și poate ne uităm și la un film diseară, când ajungem acasă" spuse Damien luând o postură degajată în timp ce suflă ultimul fumul deasupra sa.

Am intrat toți odată apoi ne-am despărțit fără prea multe vorbe, așa lumea nu va crede că ne cunoaștem. Atmosfera din interior îmi aminti vag de dățile în care Damien mă târa cu el în cluburi.

În ciuda melodiei ambientale pe fundal, fetele dansau lasciv pe platforme, iar pahare pline de alcool decorate pompos defilau prin fața ochilor mei, nu puteam uita nici cum mirosul fumul gros de țigară care crease un fel de ceață otrăvitoare. Am strâmbat din nas.

Nu suportam nimic din toate astea, m-am îndreptat spre un loc mai retras. Cu un oftat tăcut, am aruncat o privire rapidă în jurul cazinoului. 

Lumina vibrantă a aparatelor și rumoarea constantă a mulțimii îmi permiteau să stau neobservat în colțul meu umbrit, treceau pe lângă mine tot felul de persoane, unul îmbrăcat la patru ace, altul îmbrăcat ca la piață, toți voiau să fie remarcați și se laude cu noile achiziții prostești. 

Doi indivizi, la o masă vizavi de a mea, începuseră o discuție aparent de muncă care nu mă interesa inițial dar pe urmă subiectul a luat o altă direcție care ma prins ca cârligul unei undițe.

"Șase fete nu sunt de ajuns!", șuieră cel mai în vârstă din ei, avea păr argintiu, lanțuri și inele de aur, am presupun că e patronul cazinoului, de vreme ce dorea mai mulți angajați. "Clienții vor mereu ceva nou, ceva proaspăt!" Spuse teatral.

Celălalt, părea tânăr de o vârstă cu mine, îmbrăcat într-o cămașă albă, descheiată la gât și parul brunet gelat pe spate, rânjește larg, dezvelindu-și dinții. "Nu-ți face griji, șefu'. Am niște contacte noi de încredere. Băieți mei descarcă chiar acum marfa ta mult visată."

Simt cum mi se face greață gândindu-mă cu ce s-ar ocupa mai exact. Mâna îmi alunecă inconștient spre buzunarul din interiorul paltonului unde era împăturit afișul fetei.

Descarcă acum? Trebuie sa aibă un loc aproape de unde să le aducă...daca i-aș urmări...

Toate cele auzite îmi reaprindeau amintiri urâte din copilărie. Orfelinatele nu sunt altceva decât lagăre pentru copii. In așa condiții erau sigur și fetele alea ținute. Încerc să-mi păstrez calmul, dar mâinile îmi tremură incontrolabil, era ca un tic nervos al anxietății mele.

O chelneriță se apleacă spre mine și mă întreabă dacă vreau ceva de băut, tresar dând peste masă.

"Sunteți bine? Doriți să vă servesc cu ceva?"

"Nu! N-am nevoie de nimic, lasă-mă." Spun printre dinți frecându-mi genunchiul învinețit. Ea pleacă privindu-mă ciudat. Daca era Damien lângă mine ar fi râs și mi-ar fi zis, cu atitudinea asta o sa mori neîntinat.

Mă las pe spate afundându-mă și mai mult în fotoliul de piele încercând să par relaxat și cât mai invizibil, când mă uit iar spre ei, patronul dădu pe gât un pahar de whisky și vru să plece, celălalt...mă privea pieziș. Am încremenit.

Ochii ageri ai brunetului reflectau o nuanță albăstruie în lumina difuză în care stătea.

Mă foiesc pe loc, îndreptându-mă de spate, atunci îmi dau seama. 

El își duse paharul cu whisky la gură. Inima îmi stă în loc pentru o secundă când îi observ privirea fixată pe mine. Strâng hârtia în pumn, inima îmi bate cu putere în piept ca și cum aveam un atac de panică.

Mă ridic încet, prefăcându-mă că mă îndrept spre bar dar în mintea mea era altceva.