Voiam să-mi limpezesc mintea dar, dintr-o dată, am auzit zgomote venind dinspre parcare. M-am apropiat cu precauție, ascunzându-mă după un colț. 

Am văzut o dubă parcată neglijent, iar ușile erau întredeschise. Înainte să apuc să-mi formulez un gând clar, am văzut câțiva bărbați mascați care târau fete fără voință din mașină, îmbrăcate sumar și cu mâinile legate la spate. Am simțit cum mi-se strânge stomacul; scârbă, furie, puteam doar ghici prin ce au trecut.

"Dar îți place sa faci pe detectivul, nu?"

Răsună o voce dură și cu o urmă ușoară de amuzament. Tresar, mă întorc iute și încremenesc, brunetul pe care îl spionasem acum câteva minute, stătea impunător cu mâinile în buzunare în fața mea.

"Am văzut cu cât interes ne ascultai, eram sigur că no să reziști sa nu cauți probleme!"

Instinctul mi-a spus să fug dar, încăpățânarea mă ținea în loc.

"Sunteți niște traficanți ordinari!" 

"Și acum ești satisfăcut că ai aflat? Oricum nu o sa faci mare lucru cu informația asta, fiindcă de aici nu mai scapi, în orice caz, nu viu" rânji.

Furia îmi pulsa în tâmple, fac un pas spre el să-l înfrunt dar face și el. Mă opresc iar el mă copiază, cu o mână ridică relaxat marginea sacoului pentru a dezvălui pistolul ascuns în curea. 

"Mor de frică" Pufnesc într-un zâmbet strâmb. Deși inima îmi bătea ca un clopot în piept.

El nu zâmbi dar o scurtă sclipire de amuzament îi trecu prin privire.

"Ești ca un soi de molie, nu-i așa? Mereu atras de flăcări, și știm cu toți, cât de repede mor moliile."

Spuse pe un ton zdrențuros, uitându-se la fiecare detaliu al feței mele, ramând câteva clipe în plus la cicatricea din sprânceana stângă.

Îndrăzneala mea nu la prea impresionat. S-a apropiat în pas lent, iar un zâmbet ciudat i s-a întins pe față. Tocmai când credeam că se pregătește să spună ceva mai tandru, m-a lovit puternic în stomac. Am simțit cum aerul mi-a fost smuls din plămâni, iar înainte să pot reacționa, eram deja presat de peretele rece al clădirii.

"Nenorocitule" I-am scuipat în față cuvintele odată cu sângele ce se prelingea pe gât 

El răsuflă nervos printre dinți. Nu era mai înalt ca mine dar tot sa aplecat lipindu-și fruntea de a mea, vrând să-l privesc în ochi.

Nu-ți place să fii sfidat hm? 

Degetele lui strânseră gulerul paltonului meu, am rămas nemișcat, aveam în minte tot felul de idei de cum sa scap; să-i disloc umărul, să-l lovesc cu capul și să-l pun la pământ și așa mai departe. Inima popa sângele cu viteză pregătită să fac una din mișcările numerotate, mușchi se încordaseră iar fix când eram pregătit, simt țeava rece a pistolului prin tricou.

"Prefer termenul criminal" a răspuns el cu un zâmbet straniu ce-i contura buzele. 

Pufnesc împingându-l cu fruntea să se îndepărteze de mine, trebuia să înlocuiesc acea senzație bizară de intimidare cu furie. Nu-mi era frică să mor doar că era păcat să pătez cu sânge cămașa nouă.

Nu încă 

Îmi repetam în minte, toate mișcările aveau locul și momentul lor, cum mă învățase Casian.

In ochi albaștri ai străinului, licărea o inteligență ascuțită, care mă făcea să mă simt ca o insectă sub un ac gata să fiu un alt trofeu în insectar. Exact aceiași privire ca a lui Casian.

Era o luptă tăcută, încrâncenată, între privirile noastre, fiecare încercând să citească intențiile din ochii celuilalt. Simțeam respirația lui furioasă cum îmi frigea pielea.

"Criminal? Ești doar un fricos patetic, care-și cumpără măreția cu lacrimile fetelor!"

Înainte ca el să poată răspunde, o voce l-a strigat pe nume.

"Lucien!" strigă cineva din întuneric. "Unde naiba ești?"

Am simțit cum tresare la auzul numelui său. Instinctiv, am deschis gura să strig, sa atrag atenția, să-l dezorientez, 

dar Lucien fu mai rapid. Mă trase de guler în jos și mă lovi iar cu genunchiul în stomac, scuip sângele la picioarele lui, mă țineam de stomac, respiram tot greu, plămâni primiseră o a doua lovitură puternică.

La naiba, daca aș fi mâncat ceva azi nu mai eram așa slăbit. 

Mă ridică înapoi, gem de durere, nu puteam sta drept, el îmi acoperă gura, își apropie fața de a mea. Ochii lui întunecați mă fixau cu intensitate, în timp ce respirația lui fierbinte îmi ardea pielea. 

"Taci!" șopti el agitat, buzele lui atingându-mi urechea.

Frica se amesteca cu o ciudată tensiune electrică între noi. În acel moment amețitor în care abia respiram și înghițeam continuu simțind cum se usca sângele pe gât, mintea mea lucra febril. 

Pași grei răsunară în apropiere. Simțeam cum își încleștează maxilarul, mușchii feței lui contractându-se lângă tâmpla mea. Rămase nemișcat, apăsându-mă și mai tare de perete cu corpul său într-o îmbrățișare forțată, vrând să intre în umbra clădiri.

În tot acest timp, privirea piezișă a străinului nu m-a părăsit nici o clipă, avertizându-mă în tăcere să rămân nemișcat și tăcut. Abia când pașii celui care îl strigase s-au estompat în depărtare, am simțit cum presiunea mâinii lui asupra gurii mele începe să scadă.

Lucien expiră încet, eliberând o parte din tensiunea acumulată. Se desprinse de mine, lăsând să treacă un fir de aer între noi

"De ce..?" Era tot ce puteam articula în ciuda durerii infernale.

"Victima mea, regulile mele" un zâmbet enigmatic îi flutură pe buze.

Profitând de faptul că era acum la mică distanță de mine, am făcut un gest disperat și l-am lovit cu fruntea direct în nas. Un moment satisfăcător, dar destul de scurt. întotdeauna lovitura asta e dureroasă pentru ambele părți.

Când am văzut cum se clatină și se ținea de nas gemând, am vrut să-l lovesc cum o făcuse el, un genuchi în stomac, dar am resimțit imediat durerea propriei mele răni la picior. Am căzut într-un genunchi, șchiopătând, dar m-am ridicat repede, îmi venea să urlu.

"Cine e victima acum!?"

"Ascultă pana corbului..!"

"Hă?"

"Ai avut doar noroc să mă pui la pământ dar no să se repete!"

"Ești tu așa sigur?"

Lucien se ridică iute de jos și după o lovitură cu piciorul, sângele își făcu drum liber pe nas, și-l ștersese fara să-i de-a multa importanță, l-am ridicat lipindu-l cu spatele de zid, era rândul meu.

Se agăța cu mâinile de mana mea, l-am ridicat de pe pământ vrând să-l sufoc. Se zbătea, abia mai atingea asfaltul cu vârful picioarelor. Aici am cunoscut punctele forte și slabe ale amândurora, el era rapid dar eu eram puternic.

Se înroși la față, ma strânse de încheietura, se întinse cu degetele spre mine vrând să mă apuce de gât, își ridică picioarele și mă împinge în piept cu toată forța. Am căzut amândoi, m-am ridicat greu, mă durea tot corpul, mă uit în spre zid dar nu-l mai vedeam acolo, apoi am simți o lovitură din spate. Am văzut negru.