"Încă o mână", anunță el cu o voce răgușită.

Crupierul, un bărbat cu fața impasibilă și ochi ageri, încuviință scurt din cap aruncându-i o privire piezișă, era vizibil că nu-i convenea că câștiga atât de mult în ciudată tacticelor lui, cu ajutorul unui inel cu oglinda vedea fiecare cifra pe cărțile ce le așeza pe masă.

Damien își trecu mâna prin părul roșcat, ciufulit, degetele lui se jucau absent cu jetoanele colorate din fața sa, o grămadă care creștea constant cu fiecare rundă.

Privi cu ochi de smarald pătrunzători peste sala de joc, zărindu-l pe Casian la câțiva metri distanță, aplecat peste o masă de poker. Acesta în timp ce aduna jetoanele celorlalți jucători își ridică privirea și-l observă pe Damien cum făcu un semn subtil cu degetul pe jetonul său. Plusează

Schiță un zâmbet insesizabil în colțul gurii apoi reveni concentrat intens asupra cărților din fața sa. Ochii lui de culoarea oceanului turcoaz, hipnotizant, scanau rapid fiecare carte care era întoarsă, mintea lui ascuțită procesând informațiile cu o viteză uimitoare.

Casian își folosi abilitățile de mentalist, manevrând jucători ca un păpușar vechi de meserie. Citi reacțiile subtile ale adversarilor săi. Fiecare tic facial, fiecare schimbare în respirație îi oferea indicii prețioase despre cărțile pe care le dețineau. 

La un moment dat, Casian nu se mai concentra pe joc și își petrecuse ultimele minute analizând fiecare unghi, fiecare punct mort al camerelor de securitate, fiecare rută de evacuare potențială.

Casian se ridică de la masă și se deplasa metodic pe holurile cazinoului, pașii săi ritmici și calculați măsurau fiecare metru de la ușă la ventilație, spre camera de aparate video la camera de supraveghere a paznicilor, îi numără fiind atent sa tragă cu ochiul în acel loc cat era singur, sa le vadă orarul și să modifice ecranele.

Mintea lui, ascuțită și strategică, vizualiza deja fiecare detaliu al jafului. Concentrat pe schițele mentale ale cazinoului, Casian a fost brusc îmbrâncit.

O figură înaltă, învăluită într-un palton negru lung și cu o pălărie trasă adânc peste ochi, s-a ciocnit violent de el. Chiar și în mijlocul aglomerației, coliziunea a fost prea directă, prea deliberată. Casian a simțit un fior rece, nefiresc. 

Bărbatul și-a ridicat puțin capul, iar sub marginea pălăriei, doi ochi întunecați ce scăpărau aproape inumani, l-au țintit pe Casian.

Din acel corp înalt și zvelt , pe care-l învelea paltonul negru, ieșea o voce gravă, robită, că o răsuflare veche de pământ ud, iar fiecare cuvânt aducea cu el un miros slab dar inconfundabil, de moarte și putreziciune.

"Cel mic va fi între două lumi, Casian. Curând, și celălalt va fi înghițit de abis"

Fără să mai spună un cuvânt, figura s-a desprins la fel de brusc cum a apărut, pierzându-se imediat în valul de jucători și de lumini intermitente ale cazinoului.

Inima lui Casian, de obicei o fortăreață de gheață, a tresărit. Și-a forțat mâinile să rămână nemișcate în buzunarele pantalonilor. 

Chipul său a rămas imperturbabil, dar mintea îi zburda. 

S-a întors lent pe călcâie, aruncând o privire rapidă în jurul lui, căutând orice semn al figurii misterioase. Apoi, fără să-și piardă timpul, s-a îndreptat spre masa de blackjack. 

Poate vorbise Damien cu individul ceva? Sigur ăștia doi au chef de glume proaste.

Cu privirea fixată pe locul unde ar fi trebuit să fie Damien.

L-a scanat cu ochii. Gol. Jetoanele erau împrăștiate, scaunul tras, dar Damien nu era nicăieri.

Apoi la căutat pe Alister, cu ochii mijiți, scanând fiecare colț al cazinoului, fiecare siluetă familiară. Nimic. Locul unde-l lăsase pe Alister, puțin mai retras, era de asemenea, gol.

Un val de furie și îngrijorare i-a trecut prin vene, dar și-a suprimat-o imediat. 

Fața sa a rămas imperturbabilă însă în mintea sa răbufnea de nervi.

****

Fumul de țigară plutea leneș deasupra meselor de joc, amestecându-se cu mirosul dulceag de parfum ieftin și cu aroma înțepătoare de alcool. 

Zumzetul cazinoului - sunetul jetoanelor ciocnindu-se, râsete sparte, muzica ambientală - crea o bulă sonoră în care se simțeam în elementul lui. 

"Domnule, ați dori să mai comandați ceva?" 

Își ridică privirea înțețoșată, lângă el, o femeie ce îți tăia răsuflarea.

Înaltă, silueta-i zveltă era subliniată fără echivoc de o rochie eleganta, mulată ca o a doua piele, îi îmbrățișa fiecare curbă, mulându-se impecabil pe formele-i invidiate de celelalte fete. 

Sub strălucirea roșului pasional, tenul bronzat al femeii adăuga o notă exotică, părul negru ondulat sugerând o frumusețe ce nu avea nevoie de artificii, intensifica și mai mult impactul vizual, atrăgând privirea ca un magnet. Era clar că știa cum să își pună în valoare atuurile. Damien o privi de jos până sus și zâmbi fara rușine.

"Aș dori mai degrabă să știu cum te cheamă" spuse el, vocea lui fiind un amestec de amuzament și interes pur.

"Irene " răspunse scurt, zâmbind seducător 

"Irene..." Repetă, gustând numele. Îi făcu semn să se așeze lângă el, gestul său fiind un ordin silențios, dar ferm.

După ce ea se așeză, a ridicat un deget, făcându-i semn chelnerului să-i aducă un shot de tequila. Când a ajuns, l-a dat pe gât într-o singură înghițitură, fără să-și ia ochii de la ea. A lăsat paharul gol pe masă și a privit-o, oprindu-se asupra detaliilor provocatoare ale ținutei sale. Un zâmbet scurt i-a apărut pe buze, un zâmbet care spunea că știa exact ce vroia.

Timpul trecea iar conversația dintre ei devenea tot mai lejera iar atracția se simțea palpabilă între ei, dar poate și din cauza alcoolului. 

Damien învârtea o carte de joc pe degete, apoi o făcu să dispară și să reapară dintr-o mișcare fluidă.

"Ești incredibil de priceput," spuse Irene, ochii ei verzi mărindu-se ușor de uimire. "Și norocos. Câștigi teancuri întregi!"

Damien zâmbi, o urmă de aroganță jucându-i pe buze. Își apropie vocea, confidențial. "Norocul e o iluzie. Eu sunt și magician, știu cum să număr și să ascund cărțile. Nu las nimic sa fie o ruleta rusească. Chiar daca și surprizele sunt interesante "

Irene a râs încet, un sunet cristalin. "Și eu la fel," a replicat ea, iar tonul ei era o provocare. S-a aplecat la rândul ei, doar puțin, suficient cât să-i simtă parfumul mai puternic. Ochii ei verzi, acum mai luminoși, l-au fixat pe ai lui, ca două smaralde.

Poate ar trebui să schimbăm peisajul," a șoptit Irene, ochii ei invitându-l. "Aș vrea să-mi arăți mai multe dintre trucurile tale."

Damien nu a ezitat. A lăsat jocul, acum lipsit de interes. A adunat teancurile de jetoane într-o geantă discretă, aruncând unul spre crupier. Acesta l-a prins din reflex. Damien i-a făcut cu ochiul, un gest vechi, nonșalant, semnificând să-l păstreze.

Apoi a pornit după ea, pe holuri lăturalnice, prin zone mai puțin aglomerate ale cazinoului, până au ajuns într-o cameră mai retrasă, cu o lumină difuză, aproape intimă.

Acolo, buzele lor s-au întâlnit într-un sărut sălbatic, amețit de alcool și de euforia momentului. Damien îi săruta gâtul, simțind-o cum se arcuiește sub atingerea lui, chemând-o mai aproape.

În acea nebuloasă senzuală, Irene i-a prins mâinile la spate, într-o mișcare neașteptată. Zăngănitul familiar al cătușelor metalice i-a străpuns euforia.

Ea s-a îndepărtat ușor, privindu-l cu ochii ei verzi măslinii, acum reci și clari. "Agent sub acoperire Sessile Irene. Vă urmăresc de mult timp, știam că o să vă faceți apariția aici odată și odată"

Ochii lui Damien s-au golit de orice umor. Un râs sec i-a ieșit din piept, fără să-i ajungă la buze. A sperat că totul e o gluma amară.

"Ce joc tâmpit mai e și ăsta?" a întrebat el, vocea sa, deși ironică, fără nici o urmă de zâmbet. Fata sa îndreptat și la privit serios în ochi, în furia rece care i-a cuprins mintea, a realizat că e real.

"Ce dracu?!" Răbufni el începând să se zbată. 

Smuci mâinile în stânga și-n dreapta, metalul rece început să-i provoace urme vineții la încheieturi.

"Sticlete afurisit! O sa regreți!"

"Stai potolit" îl amenință femeia, iar cu un simplu telefon camera se umplu de oameni mascați care îl bruscaseră și îl traseră afara cu ei din cazino. Cele două culori pâlpâitoare, luminau intermitent pe acoperișul mașinilor, roșu și albastru se reflectau în ochi lui, creând un fel de epilepsie de la alcool ce-i amețea mintea.

"Curând o să-i prind și pe complici tăi!"